halípă s.f. (reg.) strai rupt, haină zdrențuroasă.

halípă f., pl. e (cp. cu rut. halúpa, colibă). Est. Haĭnă supțire de vară (Șez. 30, 293), buleandră, hanță. V. felegă și țoală.

halípă, halipe, s.f. – (reg.) Haină ruptă, zdreanță (Faiciuc, 1998). – Cf. ucr. halena „nenorocire” (MDA); comp. cu ucr. halúpa „colibă” (Scriban).

halípă, -e, s.f. – Haină ruptă, zdreanță (Faiciuc 1998). – Cf. ucr. halena (MDA).