Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru halima

HALIM├ü, halimale, s. f. Povestire, ├«nt├ómplare complicat─â, cu multe peripe╚Ťii. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Situa╚Ťie ├«ncurcat─â, amestec─âtur─â, confuzie. ÔÇô Din ngr. halim├í (< tc.).
HALIM├ü, halimale, s. f. Povestire, ├«nt├ómplare complicat─â, cu multe peripe╚Ťii. ÔÖŽ Fig. Situa╚Ťie ├«ncurcat─â, amestec─âtur─â, confuzie. ÔÇô Din ngr. halim├í (< tc.).
HALIM├ü, halimale, s. f. ├Änt├«mplare complicat─â, cuprinz├«nd o serie de ├«ncurc─âturi din care cu greu se poate descurca cineva (aluzie la colec╚Ťia de pove╚Öti orientale cu acest nume, care con╚Ťin multe peripe╚Ťii). Era o halima ├«ntreag─â ceea ce-i spunea Du╚Ťu. SLAVICI, O. I 377. S─â-╚Ťi povestesc ce am p─â╚Ťit cu mitocanul! S─â vezi, e halima. CARAGIALE, O. I 58.
halimá (pop.) s. f., art. halimáua, g.-d. art. halimálei; pl. halimále, art. halimálele
halimá s. f., art. halimáua, g.-d. art. halimálei; pl. halimále
HALIMÁ s. v. confuzie, încurcătură, zăpăceală.
halim├í (halim├íle), s. f. ÔÇô 1. Titlu al colec╚Ťiei de pove╚Öti orientale, mai cunoscut─â ca O mie ╚Öi una de nop╚Ťi. ÔÇô 2. Basm, poveste, snoav─â. ÔÇô 3. ├Äncurc─âtur─â, ├«nc├«lceal─â, confuzie. Arab. ├ólima ÔÇ×balerin─âÔÇŁ (ÔÇ║ fr. alm├ęe, sp. almea), prin intermediul ngr. ¤ç╬▒╬╗╬╣╬╝╬Č (╚śeineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, dat─â fiind complica╚Ťia pove╚Ötii. Se pare c─â Graur 161 se ├«n╚Öal─â interpret├«ndu-l ca ÔÇ×h─ârm─âlaieÔÇŁ, pe care ├«l explic─â prin ╚Ťig. halema, de la ha- ÔÇ×a m├«ncaÔÇŁ.
HALIM├ü ~le f. 1) ├Änt├ómplare, situa╚Ťie sau povestire cu peripe╚Ťii ├«ncurcate. 2) fig. Eroare cauzat─â de o ne├«n╚Ťelegere. [Art. halimaua] /<ngr. halima
Halim├á f. 1. numele colec╚Ťiunii de pove╚Öti arabe O mie ╚Öi una de nop╚Ťi, povestite de sultana ╚śeherazada (supranumit─â Halima, adic─â cea bun─â, cea ├«ndur─âtoare): merge focul pe ap─â ca ├«n vremea Halimalei AL.; 2. fig. ├«nt├ómplare minunat─â ╚Öi plin─â de peripe╚Ťii: o halima ├«ntreag─â ╚Öi plin─â de minuni AL. s─â-╚Ťi povestesc ce am p─â╚Ťit... s─â vezi, e halima CAR.
halim├í f. dup─â numele sultane─ş ╚śeherazade, supranumit─â Halim├í, d. ar. halim, bl├«nd, adic─â ÔÇ×cea bl├«nd─âÔÇŁ, care ─ş-a povestit sultanulu─ş cele o mie ╚Öi una de pove╚Öt─ş care a┼ş fost compuse pe ar─âbe╚Öte de ├«nv─â╚Ťatu dervi╚Ö Abubekir ╚Öi traduse ├«n multe limb─ş, ├«ntre altele ╚Öi ├«n cea rom├óneasc─â de Gherasim Gorjan la 1835 dup─â o traducere greceasc─â. (Turc. ngr. halim├í). Poveste miraculoas─â oriental─â. Fig. ├Änt├«mplare miraculoas─â: c─âl─âtoria mea a fost curat─â halima.
HALIMA, carte popular─â alc─âtuit─â din fragmente ale colec╚Ťiei de povestiri ╚Öi basme arabe cunoscute sub titlul de ÔÇ×O mie ╚Öi una de nop╚ŤiÔÇŁ, ├«mbog─â╚Ťit─â ╚Öi cu alte povestiri ╚Öi fabule orientale, traduse sau apocrife, din culegerea ÔÇ×O mie ╚Öi una de zileÔÇŁ de P├ętis de la Croix. Realizat─â pentru prima dat─â ├«n lb. neogreac─â (Aravicon Mithologhicon), la mijlocul sec. 18, aceast─â selec╚Ťie prime╚Öte numele de H. (├«nlocuindu-se cu aceasta numele povestitoarei ╚śeherezada) ╚Öi va fi tradus─â, localizat─â ╚Öi r─âsp├óndit─â ├«n numeroase manuscrise rom├ón e╚Öti din a doua jum─âtate a sec. 18 ╚Öi ├«nceputul sec. 19. Prima versiune integral─â ├«n limba rom├ón─â, datat─â 1783 ╚Öi atribuit─â monahului Rafail de la m─ân─âstirea Hurez, a fost tip─ârit─â de I. Gherasim Gorjanu, ├«n patru vol., ├«ntre 1835 ╚Öi 1838 (ÔÇ×Halima sau povestiri mitologhice╚Öti ar─âbe╚ÖtiÔÇŁ).
halima, halimale s. f. 1. afacere complicat─â, c─âreia nu ├«i po╚Ťi da de cap─ât. 2. scandal.

Halima dex online | sinonim

Halima definitie

Intrare: halima
halima substantiv feminin