halice definitie

2 intrări

23 definiții pentru halice

alíc sn vz alică
alícă sf [At: Lm / Pl: ~ice / V: -lic, (reg) h-, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.
ALÍC s. n. v. alică.
ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., alíce, (reg.) halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.
ALÍCE s. f. v. alică.
HALÍCE s. f. v. alică.
ALÍC, alice, s. n. V. alică.
ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.
HALÍCE s. f. V. alică.
ALÍCĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alíce (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halíce (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.
ALÍCE s. f. v. alică.
HALÍCE s. f. v. alică.
ALÍCĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vânarea animalelor mici. [Var.: halíce s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.
alícă / alíce s. f., g.-d. art. alícei; pl. alíce
alíce v. alícă
alícă s. f., pl. alíce
ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)
alíc (ce), s. n.1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič. – Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).
ALÍCĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki
alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].
alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.
halíc și halícĭ, V. alic.
ALI s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

halice dex

Intrare: alică
alic substantiv neutru
alice substantiv feminin
halice substantiv feminin
alică substantiv feminin
Intrare: halic
halici N24
halici N58
halic N