Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru haleal─â

HALE├üL─é s. f. (Fam.) Faptul de a m├ónca (cu l─âcomie); (concr.) ceea ce se m─ân├ónc─â, m├óncare. ÔÇô Hali + suf. -eal─â.
HALE├üL─é[1] s. f. (Fam.) Faptul de a m├ónca (cu l─âcomie); (concr.) ceea ce se m─ân├ónc─â, m├óncare. ÔÇô Hali + suf. -eal─â.
HALE├üL─é s. f. (Familiar) Faptul de a m├«nca (cu l─âcomie, ca un h─âmesit); ceea ce se m─ân├«nc─â, m├«ncare. Mo╚Öneagul... prive╚Öte la co╚Öni╚Ť─â ╚Öi ├«ng├«n─â: Fl─âm├«ngio╚Öilor, degrab─â la haleal─â ╚Öi eu nici de-un franc n-am prins. DUN─éREANU, CH. 84.
hale├íl─â (fam.) s. f., g.-d. art. hal├ęlii
hale├íl─â s. f., g.-d. art. hal├ęlii
HALEÁLĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.
HALEÁLĂ f. fam. 1) v. A HALI. 2) Produs alimentar ce se mănâncă; hrană; mâncare. /a hali + suf. ~eală
haleală s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.
haleală s. f. sg. mâncare

Haleal─â dex online | sinonim

Haleal─â definitie

Intrare: haleal─â
haleal─â substantiv feminin (numai) singular