Dicționare ale limbii române

3 intrări

23 definiții pentru haldan

aldán sm [At: HEM 774 / V: h-, hăl-, hlandan / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis sativa).
ALDÁN, aldani, s. m. (Reg.) Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis sativa). [Var.: hăldán s. m.] – Et. nec.
HĂLDÁN s. m. v. aldan.
ALDÁN, aldani, s. m. (Reg.) Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis sativa). [Var.: hăldán s. m.] – Et. nec.
HĂLDÁN s. m. V. aldan.
ALDÁN s. m. v. hăldan.
HALDÁN s. m. v. hăldan.
HĂLDÁN, hăldani, s. m. Cînepă de toamnă, care produce sămînță. – Variante: aldán, haldán, hîldán s. m.
HÎLDÁN s. m. v. hăldan.
ALDÁN s. m. Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis femina).
aldán/hăldán (reg.) s. m., pl. aldáni/hăldáni
hăldán v. aldán
aldán/hăldán s. m., pl. aldáni/hăldáni
haldán v. aldan
hăldán v. aldan
aldán, s. m. – Cînepă de toamnă, care produce sămînță. Sl. *chladanŭ (Candrea, GS, VI, 320; cf. Cihac, II, 121); cf. rus., sb. chlud.
HĂLDÁN ~i m. Cânepă de toamnă, care produce sămânță. /<Orig. nec.
aldan (haldan) m. Mold. cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis femina). [Origină necunoscută].
haldan n. Mold. V. aldan.
aldán, V. haldan.
haldán și handán m. (din *hîndan, ca talhar din tîlhar, d. vsl. *hlondanŭ, d. hlondŭ, vargă. V. hluj). Est. Cînepă care produce sămînță (cánnabis femina). – În vest aldan.
ALDAN 1. Rîu în Iakuția (Federația Rusă); 2.273 km. Izv. din M-ții Stanovoi și se varsă în Lena la Batamaj. Afl. pr.: Amga, Maia. Navigabil pe 1.753 km. 2. Podiș în Siberia Orientală (C.S.I.) Între M-ții Stavoi și rîul cu același nume, alcătuit din roci cristaline cu intruziuni de granite și sienite. Alt. med.: 1.300-1.600 m. Zăcăminte carbonifere, de min. de fier, aur și mică. Expl. forestiere.
HĂLDAN, Gh. (AO XXI 197), < subst. „cînepă cu tulpină groasă”.

Haldan dex online | sinonim

Haldan definitie

Intrare: aldan
aldan substantiv masculin
haldan substantiv neutru
hăldan substantiv masculin
Intrare: hâldan
hâldan
Intrare: Hăldan
Hăldan