haldă definitie

8 definiții pentru haldă

HÁLDĂ, halde, s. f. Loc unde se depozitează sterilul și deșeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere, de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. – Din germ. Halde.
HÁLDĂ, halde, s. f. Loc unde se depozitează sterilul și deșeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere, de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. – Din germ. Halde.
HÁLDĂ, halde, s. f. Loc unde se depozitează deșeurile și materialul neutilizabil dintr-o mină, dintr-o uzină etc.; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. ◊ Fig. Să arunc la haldă legile lui Palade... și să le scriu altele noi. DAVIDOGLU, M. 46.
háldă s. f., g.-d. art. háldei; pl. hálde
háldă s. f., g.-d. art. háldei; pl. hálde
HÁLDĂ s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrările miniere, din prelucrarea mecanică a cărbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde)
HÁLDĂ ~e f. 1) Loc unde se depozitează sterilul. 2) Material depozitat într-un astfel de loc. /<germ. Halde
háldă s. f. Loc unde se depozitează sterilul ◊ „Anual trebuiesc scoase din circuitul agricol câte patru hectare de teren pentru a face loc haldelor de cenușă piritică [...] și batalelor de fosfogips.” Sc. 28 V 74 p. 2. ◊ „Realizarea de noi materiale textile nețesute pentru însămânțat talazuri, terenuri erodate și halde de steril.” R.l. 7 III 78 p. 3; v. și Fl. 2 VIII 79 p. 9; v. și ripare (din germ. Halde; DT, DG; DEX)

haldă dex

Intrare: haldă
haldă substantiv feminin