halbe definitie

3 intrări

22 definiții pentru halbe

HÁLBĂ, halbe, s. f. Cană specială pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru; p. ext. cantitatea de bere dintr-o astfel de cană. – Din germ. Halbe.
HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru; p. ext. cantitate de bere dintr-un astfel de pahar. – Din germ. Halbe.
HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special cu o capacitate de o jumătate de litru, din care se bea bere; p. ext. cantitatea de bere dintr-un astfel de pahar. În fața lor, la o masă lungă, acoperită c-un postav verde pătat de cerneală, pe care se cunoșteau urmele halbelor de bere, Iurașcu... făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. Am două halbe și un corn... plătește tu. CARAGIALE, O. II 194.
hálbă s. f., g.-d. art. hálbei; pl. hálbe
hálbă s. f., g.-d. art. hálbei; pl. hálbe
HÁLBĂ s. (reg.) crighel. (A băut o ~ de bere.)
HÂLBE s. pl. v. lături, spălătură, zoaie.
HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe].
HÁLBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ. Halbe)
hálbă (hálbe), s. f. – Pahar de bere cu capacitatea de o jumătate de litru. Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui olbă, s. f. (Banat, flacon, sticlă).
hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu.
HÁLBĂ ~e f. 1) Cană specială (de o jumătate sau de un sfert de litru) din care se bea bere. 2) Cantitatea de bere dintr-o astfel de cană. /<germ. Halbe
hálbe s.f. pl. (reg.) rămășiță de mâncare; lături.
halbă f. o jumătate litru (de bere): o halbă de bere. ISP. [Nemț. HALBE; termen introdus de chelnerii austriaci (v. chelner și țal)].
*hálbă f., pl. e (germ. ein halbes [liter], jumătate [de litru]. Cp. cu pol 1). Mare pahar de bere de vre-o jumătate de litru. Conținutu luĭ: a bea o halbă.
hî́lbe f.pl. și hî́lburĭ n. pl. (cp. cu bolbotină, ca hoștină-boștină, hîltîcîĭ-bîltîcîĭ ș. a.). Nord. Lătúrĭ, zoĭ: Spală-țĭ, mamă, blidele Și dă mîndreĭ hîlbele (Șez. 31, 106). – În Trans. și hîlbăríĭ: Să-șĭ otrăvească trupu cu hîlbăriile lor drăceștĭ (adică cu „rachiu Jidanilor”. Rebr. 1, 30).
HALBĂ s. (reg.) crighel. (A băut o ~ de bere.)
hîlbe s. pl. v. LĂTURI. SPĂLĂTURĂ. ZOAIE.
hấlbe, s.f., pl. – (reg.) Resturi alimentare ce rămân de la masă. În amestec cu apă (= lătúri), se dau la animale: „Cu hâlbele de pă masă” (Papahagi, 1925: 207). (Trans., Maram., Bucov.). – Et. nec. (MDA); creație expresivă, cf. rad. bâlb- (DER).
hấlbe, s.f., pl. – (la pl.) Resturi alimentare ce rămân de la masă. În amestec cu apă (lătúri), se dau la animale: „Cu hâlbele de pă masă” (Papahagi 1925: 207). Termenul circulă în Transilvania și Bucovina. – Et. nec. (MDA).
HALBE [hálbə], Max (1865-1944), scriitor german. Influențat de Ibsen, a scris drame naturaliste cu elemente romantice, denunțând cu violență prejudecățile sociale („Maica glie”, „Dezghețul”, „Cei fără țară”) și psihologice („Tinerețe”). Romane cu caracter autobiografic („Brazdă și destin”, „Fapta lui Dietrich Stobäus”).
halbă, halbe s. f. (deț.) țigară fumată pe jumătate.

halbe dex

Intrare: halbă
halbă substantiv feminin
Intrare: halbe
halbe
Intrare: hâlbe
hâlbe