Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru halat

HAL├üT, halate, s. n. 1. Hain─â lung─â de p├ónz─â, de molton etc. care se poart─â ├«n timpul lucrului, din motive de igien─â sau pentru a proteja ├«mbr─âc─âmintea. 2. Hain─â comod─â, lung─â ╚Öi larg─â, care se poart─â ├«n cas─â. ÔŚŐ Halat de baie = halat confec╚Ťionat dintr-o ╚Ťes─âtur─â absorbant─â ╚Öi care se ├«mbrac─â dup─â baie. ÔÖŽ Hain─â lung─â ╚Öi larg─â purtat─â de orientali. ÔÇô Din bg., rus. halat.
HAL├üT, halate, s. n. 1. Hain─â lung─â de p├ónz─â, de molton etc. care se poart─â ├«n timpul lucrului, din motive de igien─â sau pentru a proteja ├«mbr─âc─âmintea. 2. Hain─â comod─â, lung─â ╚Öi larg─â, care se poart─â ├«n cas─â. ÔŚŐ Halat de baie = halat confec╚Ťionat dintr-o ╚Ťes─âtur─â absorbant─â ╚Öi care se ├«mbrac─â la ie╚Öirea din baie. ÔÖŽ Hain─â lung─â ╚Öi larg─â purtat─â de orientali. ÔÇô Din bg., rus. halat.
HAL├üT1, halate, s. n. 1. Hain─â lung─â de p├«nz─â alb─â, pe care o poart─â peste ├«mbr─âc─âminte, din motive de igien─â, medicii, farmaci╚Ötii ╚Öi ├«ntregul personal sanitar; hain─â lung─â de p├«nz─â, alb─â sau colorat─â, pe care o poart─â anumite categorii de muncitori ├«n timpul lucrului pentru a-╚Öi proteja ├«mbr─âc─âmintea. Urmau doamnele [de la Crucea Ro╚Öie] ╚Öi doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21. ├Ämbr─âcat─â ├«n halatul alb de infirmier─â, p─â╚Öea ├«n v├«rful picioarelor prin s─âlile mari, luminoase. BART, E. 313. 2. Hain─â lung─â ╚Öi larg─â, care se poart─â ├«n cas─â, de obicei peste albituri, uneori ╚Öi peste haine. V. capot. Era ├«mbr─âcat─â tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126. ├Än paturile curate, cei doi ofi╚Ťeri, ├«n halate cenu╚Öii, st─âteau lungi╚Ťi, cu ochii ├«n tavanul ├«nalt. REBREANU, P. S. 109. Leonida e ├«n halat, ├«n papuci ╚Öi cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. ╚śi de frig la piept ╚Öi-ncheie tremur├«nd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. ÔŚŐ Halat de baie = halat f─âcut dintr-un material care absoarbe apa ╚Öi care se ├«mbrac─â la ie╚Öirea din baie.
HALÁT2, halaturi, s. n. (Regional) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. De pe arme și celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoșteau că trebuie să fie vînători. MARIAN, O. I 295.
HALÁT3, halaturi, s. n. (Regional) Funie groasă, parîmă. Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291.
HAL├üT2, halaturi, s. n. (Reg.) Unealt─â, scul─â; p. ext. echipament, harna╚Öament. ÔÇô Tc. alat, alet.
HAL├üT3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groas─â, par├óm─â. ÔÇô Tc. halat.
halát s. n., pl. haláte
halát (haină) s. n., pl. haláte
halát (sculă, funie) s. n., pl. haláturi
HALÁT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.)
HALÁT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.
hal├ít (hal├íte), s. n. ÔÇô Capot. Tc. halyat, forma vulg. de la hilat (╚śeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat.
hal├ít (hal├íturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. ÔÇô Mr. h─âlate. Tc. alat (╚śeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.
hal├ít (hal├íturi), s. n. ÔÇô Fr├«nghie, funie. ÔÇô Var. (Olt.) alat. Tc. halat.
HALÁT ~e n. 1) Haină comodă, lungă și largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă și largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat
halat n. haină bărbătească de casă, largă și comodă: în halat și cu fes cusut în cap AL. [Turc. HALAT, sinonim cu caftan].
halat n. 1. lan╚Ťul de str├óns moara (se aude prin Mehedin╚Ťi); 2. Mold. pl. scule: halaturi, ciocane, unelte CR. [Turc. ALAT, instrument].
1) hal├ít n., pl. ur─ş ╚Öi e (turc. halÔÇÖ├ít, d. ar. hilÔÇÖ├ít; rut. hal├ít). Ha─şn─â lung─â (caftan, la─şb─âr) de purtat pin cas─â c├«nd e╚Öt─ş ne├«mbr─âcat sa┼ş ├«n c─âl─âtorie contra colbulu─ş (Jidani─ş din Polonia, Moldova ╚Ö. a. poart─â ca costum na╚Ťional un halat negru r─âmas din evu medi┼ş). V. habaci┼ş.
2) hal├ít ╚Öi ol├ít n., pl. ur─ş (turc. ar. alat, pl. alet, unelte; s├«rb. ├ílat, h├ílat, alb. hal├ít. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesori─ş ale case─ş, ale une─ş ma╚Öin─ş: halatur─ş de plug─ârie, de v├«n─âtoare.
3) hal├ít n., pl. ur─ş (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lan╚Ťu cu care se str├«nge moara ca sÔÇÖo opre╚Öt─ş. ÔÇô ├Än Olt. al├ít: a┼ş t─â─şat alaturile care lega┼ş vasu de mal ╚Öi sÔÇÖa┼ş ├«ndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).
HALAT s. capot. (Prin cas─â poart─â un ~.)
halat s. v. INSTRUMENT. SCUL─é. UNEALT─é. USTENSIL─é.

Halat dex online | sinonim

Halat definitie

Intrare: halat (hain─â)
halat 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: halat (scul─â)
halat 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: halat (funie)
halat 2 pl. -uri substantiv neutru