2 intrări

14 definiții pentru halău

HALẮU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

sursa: DEX '09 2009
permalink

HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

sursa: DEX '98 1998
permalink

HALẮU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.

sursa: DLRLC 1955-1957
permalink

HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.

sursa: DLRM 1958
permalink

halắu (reg.) s. n., art. halắul; pl. halắie

sursa: DOOM 2 2005
permalink

halău s. n., art. halăul; pl. halăie

sursa: Ortografic 2002
permalink

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

sursa: Sinonime 2002
permalink

halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.

sursa: DER 1958-1966
permalink

halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.

sursa: DAR 2002
permalink

halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].

sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
permalink

halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.