14 definiții pentru halău
HALẮU, halăie,
s. n. (
Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din
magh. háló. HALĂU s. n. (
Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din
magh. háló. HALẮU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.
HALĂU2 s. n. (
Reg.) Troacă. –
V. vălău.
halắu (
reg.)
s. n.,
art. halắul;
pl. halắie
halău s. n., art. halăul; pl. halăie
HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc. halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. –
Var. hălău, aloavă.
Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504),
cf. sb.,
cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde
var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la
gr. ἀλιεύειν „a pescui”.
halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă. halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].
halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V.
poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb.
hălăŭ, în Olt. și
alăŭ și (după sîrb. alov și
alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V.
valăŭ. halău s. v. ADĂPĂTOARE. CRÎSNIC. JGHEAB. TROACĂ. ULUC. halắu, s.n. – v. valău („jgheab”). halắu, s.n. – Jgheab din lemn în care se pune sare pentru oi și, în general, mâncare la animale. – Din valău (< magh. vállu).
Halău dex online | sinonim
Halău definitie