hájmă, V. hașmă.

háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.

hájmă, hazme, s.f. – (reg.) Coadă de ceapă verde: „Du-te și adă niște cozi de hajme, să mâncăm cu slănină” (Crâncău, 2013). – Din magh. hagyma „ceapă, bulb” (Scriban).