faidoș, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ha~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg jajt, fajta „soi, rasă bună”] (Reg) 1 Soi bun. 2 Elegant.

HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [Var.: háitoș, -ă adj.] – Cf. haidău.

HÁITOȘ, -Ă adj. v. haidoș.

HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [Var.: háitoș, -ă adj.] – Et. nec. Cf. haidău.

HÁITOȘ, -Ă adj. V. haidoș.

háidoș (reg.) adj. m., pl. háidoși; f. háidoșă, art. háidoșa, pl. háidoșe

háidoș adj. m., pl. háidoși; f. sg. háidoșă, pl. háidoșe

háidoș (háitoș), háidoșă, háidoși, háidoșe, (reg.) 1. chipeș, voinic, zdravăn. 2. cochet, galant.

haitoș a. cochet, galant: o femeie haitoșă. [Dela haită, prostituată].

fáĭdoș, háĭdoș (nord) și háĭtoș (Ml.), -ă adj. (cp. cu ung. fajt, fajta, fel, soĭ, rasă, adică „de bun soĭ”). Fam. De bun soĭ, robust: om, boŭ haĭdoș. Bz. (faĭdoș). Elegant: rochie faĭdoșă. – În Gr.S. 1937, 246, háĭteș (Dolj), robust. V. faĭeș.

háĭdoș, V. făĭdoș.

háĭtoș, V. faĭdoș.