HAINLẤC, hainlâcuri, s. n. (Înv.) Răzvrătire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hāinlik „perfidie”.

HAINLẤC, hainlâcuri, s. n. (Înv.) Răzvrătire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hāinlik „perfidie”.

HAINLÎ́C, hainlîcuri, s. n. (Rar) Răzvrătire. Nu veți scăpa nici în gaură de șarpe de hainlîcul lui Mihail. ISPIRESCU, M. V. 19. – Pronunțat: ha-in-.

hainlấc (înv.) (ha-in-) s. n., art. hainlấcuri

hainlâc s. n. (sil. ha-in-), pl. hainlâcuri

HAINLÂC s. v. trădare.

hainlî́c n., pl. urĭ (turc. haĭinlyk). Sec. 18-19. Hainie (trădare). V. sadacat.

hainlîc s. v. TRĂDARE.