Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru hain

HA├ŹN, -─é, haini, -e, adj. 1. R─âu la inim─â, f─âr─â mil─â, crud, haps├ón, c├óinos. 2. (├Änv.) Tr─âd─âtor, sperjur, necredincios. ÔÇô Din tc. hain.
HA├ŹN, -─é, haini, -e, adj. 1. R─âu la inim─â, f─âr─â mil─â, crud, haps├ón, c├óinos. 2. (├Änv.) Tr─âd─âtor, sperjur, necredincios. ÔÇô Din tc. hain.
HA├ŹN, -─é, haini, -e, adj. 1. R─âu la inim─â, f─âr─â mil─â; ne├«ndur─âtor, crud, c├«inos. Oamenii de-aici nu s├«nt haini ╚Öi n-ar cuteza s─â se dea la r─âut─â╚Ťi. REBREANU, R. II 121. Pe-un mal str─âin, L-a fulgerat un bra╚Ť hain! CO╚śBUC, P. I 146. Pajul Cupidon... ├Ändestul e de hain V─âlul alb de peste toate S─â-l ├«nl─âture pu╚Ťin. EMINESCU, O. I 109. ÔŚŐ Fig. V├«ntul parc─â se pornise ╚Öi mai hain ╚Öi mai t─âios. MIHALE, O. 282. 2. (├Änvechit) Care-╚Öi tr─âdeaz─â ╚Ťara sau religia; tr─âd─âtor, necredincios. Br├«ncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! ALECSANDRI, P. P. 210. ÔŚŐ (Substantivat) Cigala nu era dec├«t un hain, care-╚Öi lep─âdase legea ╚Öi se turcise. SADOVEANU, N. P. 302.
ha├şn adj. m., pl. ha├şni; f. ha├şn─â, pl. ha├şne
ha├şn adj. m., pl. ha├şni; f. sg. ha├şn─â, pl. ha├şne
HA├ŹN adj. v. tr─âd─âtor.
HA├ŹN adj., adv., s. 1. adj., adv. v. r─âu. 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.
Hain Ôëá milos, milostiv
ha├şn (ha├şn─â), adj. ÔÇô 1. (├Änv.) Tr─âd─âtor, necredincios. ÔÇô 2. Perfid, r─âu la inim─â, haps├«n. ÔÇô Mr. h─âin. Tc. hayin (R├Âesler 606; ╚śeineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. ¤ç╬▒ß┐ľ╬Ż╬̤é, alb. hain ÔÇ×ho╚ŤÔÇŁ, sb. hain. ÔÇô Der. haini, vb. refl. (├«nv., a tr─âda; a se r─âscula); hainie, s. f. (tr─âdare; rebeliune, r─âzmeri╚Ť─â); hainl├«c, s. n. (tr─âdare). Sec. XVII, to╚Ťi der. s├«nt ├«nv.
HA├ŹN ~─â (~i, ~e) 1) Care manifest─â lips─â de mil─â; r─âu la inim─â; f─âr─â mil─â; c├óinos; crud; haps├ón. 2) ├«nv. Care ╚Öi-a c─âlcat leg─âm├óntul dat. [Sil. ha-in] /<turc. h─âin
ha├Čn a. 1. rebel, tr─âd─âtor: boier vechiu, ghiaur hain! POP.; 2. perfid, de rea credin╚Ť─â: nu mi-i ciud─â de str─âini c├ót de p─âm├ónteni haini POP.; 3. r─âu la inim─â: sf├ór╚Öitul tiranului hain AL. [Turc. HAYIN].
2) ha─ş ╚Öi a─ş (├«n est ╚Öi ha─şn, h─â─ş ╚Öi ─â─ş) interj. de ├«ntrebare (c├«nd ├«ntrebatu tace): Nu ╚Ť─ş-am spus eu? Ha─ş?
ha├şn, -─â adj. (turc. [d. ar.] ha─şin, tr─âd─âtor, perfid; ngr. hainis, s├«rb. hain). Vech─ş. Tr─âd─âtor, rebel. Az─ş. R─â┼ş, perfid, crud, afurisit: om hain, inim─â hain─â. Adv. SÔÇÖa purtat hain.
ha─şn, V. ha─ş 2.
hain adj. v. TR─éD─éTOR.
HAIN adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, c├«inos, cr├«ncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, inuman, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«mbl├«nzit, ne├«nduplecat, ne├«ndurat, ne├«ndur─âtor, nemilos, neomenos, neuman, r─âu, s─âlbatic, s├«ngeros, violent, (livr.) sanguinar, (├«nv. ╚Öi pop.) n─âsilnic, (├«nv. ╚Öi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. ╚Öi Bucov.) avan, haps├«n, (├«nv.) jestoc, neomenit, sanguinic, s─âlb─âticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poart─â ~.) 2. adj., s. afurisit, blestemat, c├«inos, ├«ndr─âcit, r─âu, tic─âlos, (├«nv. ╚Öi pop.) pustiu, (pop. ╚Öi fam.) p├«rdalnic, (pop.) ├«mpeli╚Ťat, jurat, (├«nv. ╚Öi reg.) urgisit, (reg.) pric─âjit, (Transilv.) s─âcret. (~ul de Gheorghe!) 3. adj. crud, implacabil, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«nduplecat, ne├«ndur─âtor, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) ne├«ndurat, nemiluit, (├«nv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soart─â ~ pentru cineva.)

Hain dex online | sinonim

Hain definitie

Intrare: hain
hain adjectiv