Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru haid─âu

HAIDß║«U, haid─âi, s. m. (Reg.) 1. P─âzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare rom├óne╚Öti din jurul Aiudului, cu mi╚Öcare moderat─â; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din magh. hajt├│ ÔÇ×m├ón─âtor, gonaciÔÇŁ.
HAIDß║«U, haid─âi, s. m. (Reg.) 1. P─âzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare rom├óne╚Öti r─âsp├óndite ├«n jurul Aiudului, cu mi╚Öcare moderat─â; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din magh. hajt├│ ÔÇ×m├ón─âtor, gonaciÔÇŁ.
HAIDß║«U, haid─âi, s. m. 1. P─âzitor de vite; bouar, v─âcar; haidamac (2). Pasc numai cirezi de vite, prin singur─ât─â╚Ťi, cu c├«ni ╚Öi haid─âi. SADOVEANU, N. P. 153. Ciubuc mocanul... s-a c─âlug─ârit mai cu toti haid─âii lui. CREANG─é, A. 21. 2. Om f─âr─â c─âp─ât├«i, golan; b─ât─âu╚Ö, haidamac (1). ╚Üiindu-i a╚Öa ├«nc─âtu╚Öa╚Ťi, poroncea haid─âilor de-i zv├«ntan ├«n b─âtaie. ╚śEZ. IV 17.
haidắu (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidắul; pl. haidắi, art. haidắii
!haidắul (dans) s. n. art., neart. haidắu
haid─âu s. m., art. haid─âul; pl. haid─âi, art. haid─âii
HAID─éU s. v. v─âcar.
HAIDß║«U ~i m. 1) ├«nv. P─âzitor ╚Öi ├«ngrijitor de vite; v─âcar. ÔŚŐ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) B─ârbat ├«nalt ╚Öi puternic (care umbl─â f─âr─â rost); haidamac. /<ung. hajt├│
haid─âu2 s.n. (reg.) joc ╚Ť─âr─ânesc.
haid─âu m. argat la vite: Ciubuc mocanul sa c─âlug─ârit cu mai to╚Ťi haid─âii lui CR. [Derivat din haide!].
ha─şdß║»┼ş m. (d. ha─şt─â┼ş [Trans.], ung. hajt├│, ha─şd─â┼ş [d. hajtani, a m├«na], supt infl. lu─ş ha─şduc). Bo┼şar, p─âzitor de ciread─â. Fig. Om nec─şoplit, s─âlbatic.
haid─âu s. v. V─éCAR.
haid─âul v. fecioreasca (1).
HAID─éU, Ion, mold. (RI XI 315; B─âl VI); Haid─âii fam. (17 B I 338), < subst.
haid─âu, haid─âi s. m. (reg.) v. haidamac (1.)

Haid─âu dex online | sinonim

Haid─âu definitie

Intrare: haid─âu
haid─âu substantiv masculin
Intrare: Haid─âu
Haid─âu