Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
11 definiții pentru hahaleră
HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Familiar) Termen de batjocură dat unei persoane care vorbește vrute și nevrute, fără socoteală; om neserios, ușuratic. Scuturați-l bine pe hahalera de Popovici și să vedeți cum o să poată. V. ROM. aprilie 1954, 12.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
hahaléră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
hahaléră s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
HAHALÉRĂ s. v. canalie.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
hahalera f.[1] haplea. [Cf. haihuiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
HAHALERĂ s. canalie, pramatie, pușlama, secătură.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
hahaleră, hahalere s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie
- sursa: Argou 2007
- permalink
hahaleră definitie
hahaleră dex
Intrare: hahaleră
hahaleră
substantiv feminin
admite vocativul