HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Familiar) Termen de batjocură dat unei persoane care vorbește vrute și nevrute, fără socoteală; om neserios, ușuratic. Scuturați-l bine pe hahalera de Popovici și să vedeți cum o să poată. V. ROM. aprilie 1954, 12.

hahaléră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére

hahaléră s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére

HAHALÉRĂ s. v. canalie.

hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold.

hahalera f.[1] haplea. [Cf. haihuiu].

hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.).

HAHALERĂ s. canalie, pramatie, pușlama, secătură.

hahaleră, hahalere s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie