11 definiții pentru hahaleră
HAHALÉRĂ, hahalere,
s. f. (
Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. –
Et. nec. HAHALÉRĂ, hahalere,
s. f. (
Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. –
Et. nec. HAHALÉRĂ, hahalere,
s. f. (Familiar) Termen de batjocură dat unei persoane care vorbește vrute și nevrute, fără socoteală; om neserios, ușuratic. Scuturați-l bine pe hahalera de Popovici și să vedeți cum o să poată. V. ROM. aprilie 1954, 12.
hahaléră (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. hahalérei;
pl. hahalére
hahaléră s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére
hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu
ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău,
s. m. (prost, tont), în
Mold. hahalera f.[1] haplea. [Cf. haihuiu].
hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.).
HAHALERĂ s. canalie, pramatie, pușlama, secătură. hahaleră, hahalere
s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie
Hahaleră dex online | sinonim
Hahaleră definitie
Intrare: hahaleră
hahaleră substantiv feminin admite vocativul