hagắu1, hagauă, s.n. – (reg.) Târnăcop; calhău, galhău. – Posibil din germ. Hacke „târnăcop”.

hagău2, s.n. – (reg.) Drum, trecătoare. ♦ (top.) Hagău, tufișuri, fânațe în Dumbrăvița și Groșii Țibleșului; Hagăul Roșu, drum pentru căruțe în Lăpușul Românesc (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Hagău, nume de familie (24 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – „Toponim din familia lui ogaș, hogaș, care are la bază apelativul ogaș, văgaș, hăugaș” (Vișovan, 2008: 117) < magh. vágás „tăietură”.

hagắu, -auă, s.n. – (înv.) Târnăcop; calhău, galhău. – Posibil din germ. Hacke „târnăcop”.