HAGIOGRÁFIC, -Ă, hagiografici, -ce, adj. Care aparține hagiografiei, privitor la hagiografie, de hagiografie; hagiologic. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographique.

HAGIOGRÁFIC, -Ă, hagiografici, -ce, adj. Care aparține hagiografiei, privitor la hagiografie, de hagiografie; hagiologic. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographique.

HAGIOGRÁFIC, -Ă, hagiografici, -e, adj. Privitor la hagiografie, care aparține hagiografiei. Studii hagiografice. – Pronunțat: -gi-o-.

hagiográfic (-gi-o-gra-) adj. m., pl. hagiográfici; f. hagiográfică, pl. hagiográfice

hagiográfic adj. (sil. -gi-o-gra-) → grafic

HAGIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hagiografie. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. hagiographique].

HAGIOGRÁFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hagiografie; propriu hagiografiei. /<fr. hagiographique

HAGIOGRÁFIC, -Ă (< fr.) adj. 1. Referitor la viețile sfinților. ♦ Scriere h. = scriere bisericească despre viața, patimile și faptele sfinților canonizați de Bierica creștină. Ca gen literar s-a constituit în Bizanț. În literatura română veche, una dintre cele mai importante scrieri h. este „Pătimirea sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou” de Gr. Țamblac. 2. (Și adverbial; peior.) Care laudă în mod exagerat, fără spirit critic.