hagiograf definitie

12 definiții pentru hagiograf

HAGIOGRÁF, hagiografi, s. m. Autor care scrie despre viețile sfinților. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographe.
HAGIOGRÁF, hagiografi, s. m. Autor care scrie viețile sfinților. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographe.
HAGIOGRÁF, hagiografi, s. m. Autor care scrie despre viețile sfinților. – Pronunțat: -gi-o-.
hagiográf (-gi-o-graf) s. m., pl. hagiográfi
hagiográf s. m. (sil. -gi-o-graf ), pl. hagiográfi
HAGIOGRÁF s.m. Autor care scrie despre viețile sfinților. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. hagiographe, lat. hagiographus].
HAGIOGRÁF s. m. autor de hagiografie (2). (< fr. hagio-graphe)
HAGIOGRÁF ~i m. Autor de hagiografii. [Sil. ha-gi-o-graf] /<fr. hagiographe
hagiograf m. scriitor de cele sfinte.
*agiográf m. (vgr. agiográphos; ágios, sfînt, și grápho, scriŭ. V. zugrav). Scriitor de lucrurĭ sfinte (ca sfîntu Eŭsebiŭ și Atanasie). – Și hag-.
HAGIO- „sacru, sfînt”. ◊ gr. hagios „sacru” > fr. hagio-, germ. id. > rom. hagio-. □ ~graf (v. -graf), s. m., autor care scrie despre viețile sfinților; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; sin. hagiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., hagiografie*.
hagiograf, hagiografi și (2) hagiografe s. m. și n. 1. S. m. Autor de vieți ale sfinților. 2. S. n. pl. Carte bisericească cuprinzând întreg Vechiul Testament, cu excepția Pentateuhului și a cărților prorocilor. – Din fr. hagiographe.

hagiograf dex

Intrare: hagiograf
hagiograf substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: ha-gi-o-graf