Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru hagimă

HÁGIMĂ s. (BOT.; Allium ascalonicum) (reg.) pur, vlașiță.
hagimă f. Bot. Mold. Tr. arpagic. [Ung. HAGYMA].
hágimă, V. hașmă.
háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.
1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.
HAGIMĂ s. (BOT.; Allium ascalonicum) (reg.) pur, vlașiță.

hagimă definitie

hagimă dex

Intrare: hagimă
hagimă