hadám, hadámi, s.m. (înv.) 1. turc scopit, castrat; eunuc, famen. 2. bou sau porc nescopit bine; râncău, râncaș.

hadî́m, -î́n și (est) -î́mb m. (turc. hadym, ar. gadyn). Vechĭ. Eŭnuc, scopit, castrat. – Azĭ hadîmb, matahală, persoană voluminoasă: un hadîmb de babă cu șalele cît rîșnița (V. Caraivan, Neam. Rom. Lit 2, 813). V. huĭdumă.