hadân, hadâni, s.m. (înv.) turc scopit, paznic al seraiului Sultanului; eunuc.

hadân m. eunuc: întreabă favorita pe vechiul ei hadân BOL. [Turc. HADYN].

hadî́m, -î́n și (est) -î́mb m. (turc. hadym, ar. gadyn). Vechĭ. Eŭnuc, scopit, castrat. – Azĭ hadîmb, matahală, persoană voluminoasă: un hadîmb de babă cu șalele cît rîșnița (V. Caraivan, Neam. Rom. Lit 2, 813). V. huĭdumă.