Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
HADẤMB, hadâmbi, s. m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadim.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
HADẤMB, hadâmbi, s. m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadim.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
HADÎ́MB, hadîmbi, s. m. (Învechit și arhaizant) Eunuc. Haremul era undeva, într-o tainiță, după alte ziduri, subt paza hadîmbilor negri, necunoscut încă unui ochi străin. SADOVEANU, Z. C. 277.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
HADÂMB, hadâmbi, s. m. 1. (Înv. și arh.) Eunuc. 2. (Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. – Tc. hadım.
hadấmb (înv.) s. m., pl. hadấmbi
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
hadâmb s. m., pl. hadâmbi
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
HADÂMB s. v. eunuc.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
hadîmb (hadấmbi), s. m. – Eunuc, castrat. – Var. (înv.) hadîm. Tc. hadim (Șeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
hadî́m, -î́n și (est) -î́mb m. (turc. hadym, ar. gadyn). Vechĭ. Eŭnuc, scopit, castrat. – Azĭ hadîmb, matahală, persoană voluminoasă: un hadîmb de babă cu șalele cît rîșnița (V. Caraivan, Neam. Rom. Lit 2, 813). V. huĭdumă.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
hadîmb s. v. EUNUC.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
SOLIMAN-pașa (Hadâmbul „Eunucul”) (sec. 15), comandant militar turc, beglerbeg al Rumeliei. Conducător al oștirii otomane înfrânte de Ștefan cel Mare în bătălia de lângă Vaslui (ian. 1475). A comandat avangarda armatei turce în lupta de la Valea Albă (iul. 1476).
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
HADÎMB; Hadîmbul, fam. (Isp V); Hadămbul b. (16 A IV 290); – Iani (Sd V 96), < tc. hadum „eunuc”.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
hadâmb definitie
hadâmb dex
Intrare: hadâmb
hadâmb
substantiv masculin
admite vocativul
Intrare: Hadâmb
Hadâmb