Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru habitual

HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.
HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.
abituál, -ă adj. v. habitual.
habituál adj. m., pl. habituáli; f. sg. habituálă, pl. habituále
HABITUÁL, -Ă adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pron. -tu-al. / < fr. habituel].
HABITUÁL, -Ă adj. obișnuit, frecvent. (< fr. habituel)
HABITUÁL ~ă (~i, ~e) Care este obișnuit; frecvent. /<fr. habituel
*abituál, -ă adj. (mlat. habitualis, d. lat. habituare, a deprinde). Obișnuit, consuetudinar: plimbare abituală.

Habitual dex online | sinonim

Habitual definitie

Intrare: habitual
habitual adjectiv
  • silabisire: ha-bi-tu-al
abitual adjectiv