habitat definitie

11 definiții pentru habitat

HABITÁT, habitate, s. n. Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; loc care oferă condiții corespunzătoare de viață pentru o anumită specie de plantă sau de animal. – Din fr. habitat.
HABITÁT, habitate, s. n. Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat.
habitát s. n., pl. habitáte
habitát s. n., pl. habitáte
HABITÁT s. v. biotop.
HABITÁT s.n. (Biol.) Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora; biotop. [Pl. -te, -turi. / < fr. habitat].
HABITÁT s. n. 1. biotop. 2. ansamblu echilibrat și unitar al condițiilor de locuit, necesare omului civilizat, modern; (p. ext.) mediu în care trăiește omul. (< fr. habitat)
HABITÁT ~e n. 1) Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante) împreună cu mediul de viață înconjurător. 2) Ansamblul condițiilor de trai, de locuit (pentru oameni). /<fr. habitat
HABITAT s. (BIOL.) biotop.
habitát s. n. Totalitatea elementelor fizice care formează mediul obișnuit de viață al cuiva ◊ „Acum e pace: cioară, poți croncăni în micul meu habitat.R.lit. 35/93 p. 19 (din fr., engl. habitat; DMC 1965, BD 1968; DEX, DN3)
HABITÁT (< fr.) s. n. 1. (BIOL.) Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; ecotop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului înconjurător și cei psihosociali. 3. Spațiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umană.

habitat dex

Intrare: habitat
habitat substantiv neutru
habitat