HABITÁCLU, habitacluri, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacle] – Din fr. habitacle.

HABITÁCLU, habitacle, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacluri] – Din fr. habitacle.

!habitáclu (-ta-clu) s. n., art. habitáclul; pl. habitácluri

habitáclu s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle

habitáclu (habitáglu) s. n., pl. habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)

ABITÁCLU s.n. v. habitaclu.

HABITÁCLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].

HABITÁCLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

HABITÁCLU ~e n. Spațiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. /<fr. habitacle

HABITACLU a) cutie specială de alamă sau alt material antimagnetic care protejează compasul de umezeală și lovituri; b) spațiu rezervat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc.