Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru habita╚Ťie

abita╚Ťie sf [At: HAMANGIU, C. C. 141 / Pl: -ii / V: (├«nv) ~iune / E: fr (droit d') habitation) (Jur) Drept de folosin╚Ť─â a unei case de locuit aflate ├«n proprietatea altcuiva.
abita╚Ťiune sf vz abita╚Ťie
ABIT├ü╚ÜIE s. f. (Jur.) Drept de folosin╚Ť─â a unei case de locuit care este proprietatea altuia. ÔÇô Din fr. [droit dÔÇÖ]habitation.
ABIT├ü╚ÜIE s. f. (Jur.) Drept de folosin╚Ť─â a unei case de locuit care este proprietatea altuia. ÔÇô Din fr. [droit dÔÇÖ]habitation.
ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă.
abit├í╚Ťie s.f. (jur.) Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care confer─â titularului dreptul de a o folosi ╚Öi a ├«ncasa chiria, f─âr─â posibilitatea de a o ├«nstr─âina. ÔÇó g.-d. -iei. ╚Öi habit├í╚Ťie, (├«nv.) abita╚Ťiune s.f. / <fr. habitation, lat. habitat─şo, -onis ÔÇ×locuin╚Ť─âÔÇŁ.
abita╚Ťi├║ne s.f. v. abita╚Ťie.
abit├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. abit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. abit├í╚Ťii, art. abit├í╚Ťiei
abit├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. abit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. abit├í╚Ťii, art. abit├í╚Ťiei
habit├í╚Ťie s. f., pl. habit├í╚Ťii
ABIT├ü╚ÜIE s.f. Dreptul de a locui ├«ntr-o cas─â proprietate a altuia. [Var. habita╚Ťie s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].
HABIT├ü╚ÜIE s.f. v. abita╚Ťie.
abit├í╚Ťie s. f. drept de folosin╚Ť─â a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)
ABIT├ü╚ÜIE f. jur. Dreptul de a locui ├«ntr-o cas─â care apar╚Ťine altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis
HABIT├ü╚ÜIE ~i f. Drept de a locui ├«ntr-o cas─â care apar╚Ťine altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis

Habita╚Ťie dex online | sinonim

Habita╚Ťie definitie

Intrare: abita╚Ťie
abita╚Ťie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -╚Ťi-e
habita╚Ťie substantiv feminin
abita╚Ťiune (numai) singular substantiv feminin