HĂBĂDÍC, hăbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. – Bg. habatija.

HĂBĂDÍC s. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.

hăbădíc, hăbădícuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) 1. vreascuri. 2. mărunțișuri.

habadíc n., pl. urĭ (var. din hăbîdiĭ). Trans. Mold. Pl. Sfărămăturĭ, uscăturĭ (vreascurĭ, surcele, așchiĭ), resturĭ, lucru prost, bracurĭ. – Și hapaticurĭ (rev. I. Crg. 2, 219 și 8, 21 și Șez. 30, 167), hebeltĭucurĭ. (Neam. Rom. Pop. 4,555), hebeticurĭ, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetĭucurĭ, hăbătĭucurĭ și hăbădicurĭ. V. hăgheacurĭ.

hăbădíc, hăbătĭúc, V. habadic.

hăbădic s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC.