hașurat definitie

2 intrări

11 definiții pentru hașurat

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
HAȘURÁT, -Ă, hașurați, -te, adj. Acoperit cu hașuri. – V. hașura.
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
HAȘURÁT, -Ă, hașurați, -te, adj. Acoperit cu hașuri. – V. hașura.
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.
HAȘURÁT, -Ă, hașurați, -te, adj. Acoperit cu hașuri. Dincoace – degetul lui Prund s-a oprit sub un pătrat roșu, hașurat – ai centrul de mașini. GALAN, B. I 41.
hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză
hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză
HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].
HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)
A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură

hașurat dex

Intrare: hașurat
hașurat adjectiv
Intrare: hașura
hașura conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv