HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.

hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză

hașuráre s. f., g.-d. art. hașurắrii; pl. hașurắri

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză

hașuráre s. f., g.-d. art. hașurării; pl. hașurări

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].

HAȘURÁRE s.f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. [< hașura].

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură