hașurare definitie

2 intrări

13 definiții pentru hașurare

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.
hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză
hașuráre s. f., g.-d. art. hașurắrii; pl. hașurắri
hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză
hașuráre s. f., g.-d. art. hașurării; pl. hașurări
HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].
HAȘURÁRE s.f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. [< hașura].
HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)
A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură

hașurare dex

Intrare: hașura
hașura conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: hașurare
hașurare substantiv feminin