hașiș definitie

10 definiții pentru hașiș

HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch.
HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch.
HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cînepă exotică (Cannabis indica). Oboseala și înfrîngerea sînt neîndoios o otravă care, ca un hașiș ticălos, amorțește făptura vie. CAMIL PETRESCU, O. II 31.
hașíș s. n.
hașíș s. n.
HAȘÍȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă].
HAȘÍȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr. hachisch)
HAȘÍȘ ~uri n. Substanță narcotică obținută din inflorescențele femele ale cânepei indiene. /<fr. haschische
hașiș n. băutură narcotică și îmbătătoare făcută din frunzele unei specii de cânepă: Orientalii sorb hașiș în loc de tutun.
*hașíș m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca substanță (ar. hašiš și hašaš, ĭarbă, fîn, vorbind maĭ ales de cînepa indiană. V. asasin). Un fel de cînepă ale căreĭ frunze uscate se mestecă în gură saŭ se fumează în Orient și care aŭ proprietățĭ excitante, narcotice și îmbătătoare.

hașiș dex

Intrare: hașiș
hașiș substantiv neutru (numai) singular