hașcă definitie

10 definiții pentru hașcă

HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.
HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.
HÁȘCĂ, hășci, s. f. (Regional) Copac (mai ales brad) uscat și cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. Cel ce a trecut mai adeseori printr-o pădure de brazi și de molizi, acela de bună seamă că va fi observat într-însa... o mulțime de hășci. MARIAN, INS. 96. Toți copacii au început a se clătina și hașca aceea a scîrțîi. SBIERA, P. 2.
háșcă (reg.) s. f., g.-d. art. hắștii; pl. hăști
háșcă s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști
háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc).
HÁȘCĂ hăști f. pop. Copac uscat cu trunchi găunos. /cf. ucr. chašța
háșcă2 s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.
hașcă f. Mold. 1. brad mare uscat și găunos pe dinăuntru; 2. pielea de vită după ce s’a jupuit; 3. pielea adaosă spre a lărgi căputa de asupra (CR.). [Pol. HASKA; pentru raportul logic, cf. blană, piele și scândură].
háșcă f., pl. ște și hășțĭ. Nord. Brad uscat (cĭolpan). Trunchĭ scorburos.

hașcă dex

Intrare: hașcă
hașcă 2 pl. -ci substantiv feminin
hașcă 1 pl. -ti substantiv feminin