haĭt definitie

23 definiții pentru haĭt

HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat’.
HAITI interj. v. hait1.
HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat’.
HAITI interj. v. hait1.
HAIT1 interj. (Și în forma haiti) 1. Exprimă o surpriză neplăcută, o teamă. Hait, am pățit-o! 2. Exprimă ideea unei mișcări repezi sau neașteptate. E-n pragul bătrîneții, un pas, doi, și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. STANCU, D. 102. Hait cu cheia... la ușa casei. RETEGANUL, P. V 17. Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șapte ani – hait!... maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Haiti! îl și-mbucă. ȘEZ. III 191. 3. Exprimă un îndemn puternic, imperativ. Haiti... cară-te dinaintea mea! HOGAȘ, DR. 236. Haiti! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. CREANGĂ, P. 56. – Variantă: haiti interj.
HAIT2, haituri, s. n. (Regional) Baraj făcut la apele de munte, care se închide și se deschide după necesități, cînd se dă drumul plutelor. ♦ Puhoi de apă. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99.
HAITI interj. v. hait.
hait1/haiti interj.
hait2 (reg.) s. n., pl. háituri (hai-)
haiti v. hait1
hait/haiti interj.
hait s. n., pl. háituri (sil. hai-)
HÁIT interj. (se folosește pentru a exprima o poruncă, o surpriză neplăcută, pentru a sugera o mișcare bruscă etc.) [Monosilabic; Var. haiti] /Onomat.
hait! int. exprimă: 1. o surprindere neplăcută; 2. o pornire imediată: hait! lipsește dinaintea mea! CR. [Onomatopee].
áĭt și háĭt! interj. de surprindere: Aĭt! am pățit-o! Aĭt! l-am prins!
2) haĭt și háĭtĭ interj. de frică (d. haĭde): Haĭt! Am pățit-o!
1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor.
haĭtĭ, V. haĭt 2.
háit, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).
hait1! interj. (exprimă teama sau surpriza neplăcută) aoleu!
hait2, -ă, haiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.

haĭt dex

Intrare: hait (iaz)
hait 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: hait (interj.)
hait 2 interj.
haiti interjecție