HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. (Pop.) Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.

HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.

hăulitúră (pop.) (hă-u-) s. f., g.-d. art. hăulitúrii; pl. hăulitúri

hăulitúră s. f. (sil. hă-u-), g.-d. art. hăulitúrii; pl. hăulitúri

HĂULITÚRĂ s. v. chiot.

HĂULITURĂ s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.)