Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru h─âulire

H─éUL├Ź, h─âulesc, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre oameni) A chiui (1). ÔÖŽ (Despre voce, zgomote etc.) A r─âsuna prelung; a h─âui, a hui. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A c├ónta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: h─â-u-] ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
H─éUL├ŹRE, h─âuliri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a h─âuli ╚Öi rezultatul ei; chiuit, h─âulit. [Pr.: h─â-u-] ÔÇô V. h─âuli.
H─éUL├Ź, h─âulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui (1). ÔÖŽ (Despre voce, zgomote etc.) A r─âsuna prelung; a h─âui, a hui. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A c├ónta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: h─â-u-] ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
H─éUL├ŹRE, h─âuliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a h─âuli ╚Öi rezultatul ei; chiuit, h─âulit. [Pr.: h─â-u-] ÔÇô V. h─âuli.
H─éUL├Ź, h─âulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui. Se clatin─â, lung ╚Ťip─â subt povar─â C─âru╚Ťele pe drumul alb de ╚Ťar─â; Pocnind din bice, h─âulesc fl─âc─âii. IOSIF, V. 71. Care cu poveri de munc─â Vin ├«ncet ╚Öi sc├«r╚Ťiind; Turmele s-aud mugind, Si fl─âc─âii vin pe lunc─â H─âulind. CO╚śBUC, P. I 47. Dar lumina amurge╚Öte, ╚Öi plugarii, c─âtr─â sat, H─âulind pe l├«ng─â juguri, se ├«ntorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. ÔÖŽ (Despre voce, urlete, zgomote, pocnituri) A r─âsuna prelung. L─âtratul stingher ╚Öi prelung al c├«inelui h─âuli ├«n t─âcerea de afar─â ca asupra unui morm├«nt. DUMITRIU, V. L. 87. A h─âulit undeva glas c├«ntat care li s-a p─ârut celor ce coborau viers al bucuriei. SADOVEANU, N. P. 24. Dou─â focuri pocnir─â de parc─â s-ar fi spart bolta cerului ╚Öi pe urm─â h─âulir─â sf─âr├«m├«ndu-se peste muscel. CAMIL PETRESCU, O. I 549. ÔÖŽ Tranz. (Neobi╚Önuit; complementul indic─â un c├«ntec) A c├«nta. C─âl─âri, h─âulind c├«ntece mai vechi, de vitejie, au plecat rum├«nii sub steagul r─âscoalei. STANCU, D. 8. C├«nd rom├«nul doina h─âule╚Öte, El pe frunz─â verde ├«nt├«i o nume╚Öte. DONICI, F. 100. ÔÇô Pronun╚Ťat: h─â-u-.
H─éUL├ŹRE, h─âuliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a h─âuli ╚Öi rezultatul ei; chiuit. ÔÇô Pronun╚Ťat: h─â-u-.
h─âul├ş (a ~) (pop.) (h─â-u-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. h─âul├ęsc, imperf. 3 sg. h─âule├í; conj. prez. 3 s─â h─âule├ísc─â
h─âul├şre (pop.) (h─â-u-) s. f., g.-d. art. h─âul├şrii; pl. h─âul├şri
h─âul├ş vb. (sil. h─â-u-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. h─âul├ęsc; imperf. 3 sg. h─âule├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. h─âule├ísc─â
h─âul├şre s. f. (sil. h─â-u-), g.-d. art. h─âul├şrii; pl. h─âul├şri
H─éUL├Ź vb. 1. v. chiui. 2. v. r─âsuna.
H─éUL├ŹRE s. v. chiot.
A H─éUL├Ź ~├ęsc 1. intranz. 1) (despre persoane) A emite un sunet puternic, ascu╚Ťit ╚Öi prelung (├«n semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui. 2) v. A H─éUI. 2. tranz. rar. A c├ónta prelung ╚Öi cu inflexiuni. ~ o doin─â. [Sil. h─â-u-] /Onomat.
h─âul├ş, h─âul├ęsc, vb. IV (reg.) 1. a chiui (de bucurie). 2. (despre c├óini) a urla, a auli.
h─âul├Č v. 1. a striga url├ónd; 2. a chiui: trece ho╚Ťul h─âulind AL. [Onomatopee].
h─âul├ęsc v. intr. (rud─â cu ha┼ş-ha┼ş, hau─ş, hu─şesc, h─âl─âl─â─şesc, aolesc). Fam. Chiu─ş, strig de bucurie.
H─éULI vb. 1. a chioti, a chiui, a striga, a ╚Ťipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la hor─â.) 2. a aui, a h─âui, a hui, a r─âsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.)
H─éULIRE s. chiot, chiu, chiuit, chiuitur─â, h─âulit, h─âulitur─â, strig─ât, ╚Ťip─ât, (pop.) iuit, (reg.) hih─âit, hihot. (O ~ la hor─â.)
h─âul├ş, h─âulesc, vb. intranz. ÔÇô A chiui, a r─âsuna. ÔÇô Onomatopee (╚ś─âineanu, DEX, MDA).

H─âulire dex online | sinonim

H─âulire definitie

Intrare: h─âuli
h─âuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: h─â-u-
Intrare: h─âulire
h─âulire substantiv feminin
  • silabisire: h─â-u-