hăucăí, pers. 3 sg. hăúcăie, vb. IV (reg.; despre prepelicari) a lătra.

háŭcăĭ și hăŭcăiésc v. intr. (rut. háŭkati). Buc. Latru.

hăŭcăĭésc, V. haŭcăĭ.