HATMANÍE s. f. v. hătmănie.

HĂTMĂNÍE, hătmănii, s. f. Titlu purtat de hatman, demnitate sau rang de hatman; puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și de organizare a oștirii. [Var.: hatmaníe s. f.] – Hatman + suf. -ie.

HATMANÍE s. f. V. hătmănie.

HĂTMĂNÍE, hătmănii, s. f. Titlu purtat de hatman, demnitate sau rang de hatman; puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și de organizare a oștirii. [Var.: hatmaníe s. f.] – Hatman + suf. -ie.

HATMANÍE s. f. v. hătmănie.

HĂTMĂNÍE, hătmănii, s. f. (Învechit) 1. (În orînduirea feudală a Moldovei) Demnitate sau rang de hatman (1); puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și organizare al întregii oștiri. Îl orîndui mai întîi sameș la hătmănie. FILIMON, la TDRG. 2. Demnitatea sau rangul de hatman (2). Nu m-aș mira aflînd că se va fi rînduit ceva de cătră capuchehaia măriei-sale, la Țarigrad, pentru hătmănia Ucrainei. SADOVEANU, Z. C. 139. – Variantă: hatmaníe (NEGRUZZI, S. I 29) s. f.

hătmăníe s. f., art. hătmănía, g.-d. art. hătmăníei; pl. hătmăníi, art. hătmăníile

hătmăníe s. f., art. hătmănía, g.-d. art. hătmăníei; pl. hătmăníi, art. hătmăníile

HĂTMĂNÍE ~i f. ist. 1) Funcția de hatman. 2) Perioada de timp în care un hatman deținea funcția. 3) Sediul hatmanului. 4) Organ de conducere a oștirii. /hatman + suf. ~ie

hătmănie f. 1. demnitatea de hatman; 2. ministerul de răsboiu: seimenii hătmăniei NEGR.

hătmăníe Mold. Vechĭ. Demnitatea de hatman. Ministeru de războĭ. Poliție.