hăsnuí, hăsnuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a fi de folos (la ceva), a folosi (la ceva). 2. a avea folos, a se folosi, a uza. 3. a da naștere, a cauza.

hăsnuĭésc v. tr. (ung. hasznolni, a utiliza, használni, a fi folositor). Trans. Mold. Vechĭ. Utilizez. V. intr. Aduc folos. – Și hăzn- (Trans.).

hăsnuí, -esc, vb. tranz. – 1. A avea folos 2. A uza de ceva. – Din hasnă + -ui.