Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru h─ârtan

HART├üN, hartane, s. n. 1. Bucat─â mare de carne; halc─â. 2. (Rar) Zdrean╚Ť─â, ruptur─â (dintr-un obiect de ├«mbr─âc─âminte). [Pl. ╚Öi: hartanuri. ÔÇô Var.: h─ârt├ín s. n.] ÔÇô Et. nec.
HĂRTÁN s. n. v. hartan.
HART├üN, hartane (hartanuri), s. n. 1. Bucat─â mare de carne; halc─â. 2. (Rar) Zdrean╚Ť─â, ruptur─â (dintr-un obiect de ├«mbr─âc─âminte). [Var.: h─ârt├ín s. n.] ÔÇô Et. nec.
HĂRTÁN s. n. V. hartan.
HART├üN, hartane, s. n. 1. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Bucat─â mare de carne; halc─â. Vis─â c─â tr─âgea dintr-un hartan gustos, fript pe-o varz─â aromitoare. PAS, Z. IV 129. Umple un ulcior cu mied, adaug─â ╚Ö-un hartan de friptur─â, ╚Öi du-te de vezi ce mai fac slujitorii cr─âie╚Öti. SADOVEANU, N. P. 333. Ad─âug├«nd ├«ndat─â un foc n─âprasnic, c─âruia B├«rl─âdeanu ├«i ├«nf─â╚Ťi╚Ö─â un hartan de berbece ├«n ╚Ťigl─â... via╚Ťa p─âru iar─â╚Öi bun─â. id. Z. C. 185. 2. Zdrean╚Ť─â, ruptur─â. ╚śi-l ├«nh─â╚Ťa de hartanele z─âbunului. DELAVRANCEA, la TDRG. ÔÇô Pl. ╚Öi: hartanuri (CAMILAR, N. I 273). ÔÇô Variant─â: h─ârt├ín (POPA, V. 85, VLAHU╚Ü─é, O. A. 283) s. n.
HĂRTÁN s. n. v. hartan.
hartán (pop.) s. n., pl. hartáne
hartán s. n., pl. hartáne
HARTÁN s. v. halcă.
HARTÁN ~e n. pop. Bucată mare de carne; halcă. /Orig. nec.
hartan n. bucat─â mare de carne, de hain─â rupt─â, etc. [V. hart!].
hart├ím ╚Öi part├ím n., pl. ur─ş, hart├ín ╚Öi part├íl n., pl. e (d. harta-parta. Cp. cu harchin─â). Est. Fam. Codru, darab, jarc─â, bucat─â mare de p├«ne, de friptur─â, de ha─şn─â. ÔÇô ├Än Munt. artam, artan. ÔÇô ╚śi h─ârtal: un h─ârtal de vreme (Dolj) ╚Öi haltam (Mold. ╚śez. 31, 112). V. f├«rtal.
HARTAN s. ciozvîrtă, halcă, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mîncat un ~ de miel.)

H─ârtan dex online | sinonim

H─ârtan definitie

Intrare: hartan
hartan 1 pl. -e substantiv neutru
hartan 2 pl. -uri substantiv neutru
h─ârtan 1 pl. -e substantiv neutru
h─ârtan 2 pl. -uri substantiv neutru