hărmălaie definitie

16 definiții pentru hărmălaie

HARMALÁIE s. f. v. hărmălaie.
HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică.
HARMALÁIE s. f. v. hărmălaie.
HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică.
HARMALÁIE s. f. v. hărmălaie.
HARMĂLÁIE s. f. v. hărmălaie.
HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (produs mai ales de strigăte, de glasuri amestecate); gălăgie, zarvă, tărăboi. Se ridică hărmălaie de glasuri și huiduieli. DUMITRIU, B. F. 61. Porni, deci, o hărmălaie; cum dracul să se ducă ei, cogeamite majuri, în linia întîia. CAMILAR, N. I 383. Și pornise o hărmălaie și o veselie nemaipomenită. SADOVEANU, O. I 69. – Variante: harmaláie (SADOVEANU, N. F. 149, VLAHUȚĂ, CL. 84), harmăláie (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. f.
HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmaláie s. f.] – Onomatopee.
hărmăláie s. f., art. hărmăláia; g.-d. art. hărmăláiei
hărmăláie s. f., art. hărmăláia, pl. hărmălăi
HĂRMĂLÁIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)
HĂRMĂLÁIE f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; tărăboi. [G.-D. hărmălaiei] /Onomat.
harmalaie f. Mold. gălăgie: harmalaie de vorbe. [Origină necunoscută].
harmaláĭe, V. hărmălaĭe.
hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.
HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

hărmălaie dex

Intrare: hărmălaie
hărmălaie 1 pl. ~ substantiv feminin
hărmălaie 2 pl. -ăi substantiv feminin
harmalaie 2 pl. -ăi substantiv feminin
harmalaie 1 pl. ~ substantiv feminin
harmălaie 2 pl. -ăi substantiv feminin
harmălaie 1 pl. ~ substantiv feminin