HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

HĂRȘTÍ vb. IV v. hărșni.

HÂRȘNÍ vb. IV v. hărșni.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

HĂRȘTÍ vb. IV V. hărșni.

HÂRȘNÍ vb. IV V. hărșni.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) 1. A tăia, a reteza ceva (dintr-o lovitură scurtă). Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121. 2. A lua (ceva) foarte repede; a șterpeli. Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198. – Variantă: hărștí (SBIERA, P. 116) vb. IV.

HĂRȘTÍ vb. IV v. hărșni.

hărșní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 să hărșneáscă

hărșní vb. (sil. mf. hărș-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărșneáscă

HĂRȘNÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

hărșni vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.