16 definiții pentru hărău
HÂRẮU, hârăi,
s. m. (
Reg.) Specie de uliu. [
Var.:
hărắu s. m.] –
Et. nec. HÂRẮU, hârăi,
s. m. (
Reg.) Specie de uliu. [
Var.:
hărắu s. m.] –
Et. nec. HÎRẮU, hîrăi,
s. m. (Regional) Uliu. Coboară furișîndu-se tot printre umbre – uliul cel rău – hîrăul. CAMILAR, N. II 20. – Variantă:
hărău (RETEGANUL, P. III 44)
s. m. hârắu (
reg.)
s. m.,
art. hârắul;
pl. hârắi,
art. hârắii
hârău s. m., art. hârăul; pl. hârăi, art. hârăii hărău m. Zool. Mold. Tr. erete. [Origină necunoscută].
eréte și
heréte m. (var. din arete [pin aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688
hăreț, în Ban.
hărăŭ. HĂRĂU, com. în jud. Hunedoara, pe dr. Văii Mureșului; 2.059 loc. (1998). Expl. de travertin (Banpotoc). În satul Bârsău, menționat documentar îb 1440, se află biserica Sf. Nicolae (1563). Hărău dex online | sinonim
Hărău definitie
Intrare: hârău
hârău substantiv masculin