hărăgire definitie

2 intrări

19 definiții pentru hărăgire

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.
HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.
HĂRĂCÍ vb. IV V. arăci.
HĂRĂGÍ vb. IV V. arăci.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.
HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.
HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.
arăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 să arăceáscă
arăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéște, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. arăceáscă
A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac
A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.
arăcì v. a sprijini pe arac.
arăcésc v. tr. V. hărăcesc.
hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).
arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

hărăgire dex

Intrare: arăci
arăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hărăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hărăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hărăgire
hărăgire infinitiv lung