hărăcit definitie

2 intrări

34 definiții pentru hărăcit

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.
arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.
arăcít2, ~ă a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr-, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.
HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.
HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.
HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.
HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.
ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.
HĂRĂCÍ vb. IV V. arăci.
HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.
HĂRĂGÍ vb. IV V. arăci.
HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.
ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.
HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.
HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.
HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.
HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.
ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.
ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]
arăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 să arăceáscă
arăcít s. n.
arăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéște, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. arăceáscă
arăcít s. n.
A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac
A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.
arăcì v. a sprijini pe arac.
arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.
arăcésc v. tr. V. hărăcesc.
hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).
arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

hărăcit dex

Intrare: arăci
arăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hărăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hărăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: arăcit
arăcit substantiv neutru
hărăcit
hărăgit