7 definiții pentru hămuit
HĂMUÍ, hămuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. –
Ham2 +
suf. -ui.
HĂMUÍ, hămuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. –
Ham2 +
suf. -ui.
HĂMUÍ, hămuiesc,
vb. IV.
Tranz. (Regional) A istovi un animal, punîndu-l să tragă prea mult la ham. Din cînd în cînd se lungea cu fața în sus pe miriște, ca o vită hămuită prea mult. SAHIA, N. A. 40.
hămuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hămuiésc,
imperf. 3
sg. hămuiá;
conj. prez. 3 să hămuiáscă
hămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiésc, imperf. 3 sg. hămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămuiáscă hămui, hămuiesc
I v. t. (
intl.) a aresta; a închide.
2. II v. r. a se căsători.
hămuit, -ă, hămuiți, -te
adj. 1. (
intl.) arestat, închis.
2. căsătorit.
Hămuit dex online | sinonim
Hămuit definitie
Intrare: hămui
hămui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a