hămesit definitie

2 intrări

23 definiții pentru hămesit

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.
HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat. [Var.: hămisít, -ă, hemesít, -ă adj.] – V. hămesi.
HĂMISÍT, -Ă adj. v. hămesit.
HEMESÍT, -Ă adj. v. hămesit.
HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.
HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat. [Var.: hămisít, -ă, hemesít, -ă adj.] – V. hămesi.
HĂMISÍT, -Ă adj. V. hămesit.
HEMESÍT, -Ă adj. V. hămesit.
HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. A flămînzi peste măsură, a fi foarte flămînd, a fi lihnit de foame.
HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. 1. (Uneori determinat prin «de foame») Foarte flămînd, lihnit (de foame), mort de foame. Mașina... le smulge snopii din mîini cu lăcomia furioasă a unei bestii hămesite. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmblat. CREANGĂ, O. A. 187. 2. Nesățios; lacom. Peste drum, baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărînd pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase. REBREANU, R. II 109. – Variante: hămisít, -ă (CREANGĂ, P. 245), hemesít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 215) adj.
HĂMISÍT, -Ă adj. v. hămesit.
HEMESÍT, -Ă adj. v. hămesit.
hămesí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 să hămeseáscă
hămesí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămeseáscă
HĂMESÍ vb. v. lihni.
HĂMESÍT adj. v. lihnit.
Hămesit ≠ îmbuibat, supraalimentat
A HĂMESÍ ~ésc intranz. fam. A flămânzi peste măsură; a lihni. /cf. alb. hamës
HĂMESÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A HĂMESI. 2) Care este sleit de puteri; fără vlagă; istovit; vlăguit. 3) Care vădește lăcomie la mâncare; nesățios. ~ de foame. /v. a hămesi
hămesit a. Mold. leșinat de foame: hămesit de foame de atâta umblat CR. [Origină necunoscută].
hămesésc și hemesésc v. intr. (alb. hamăs, mîncăcĭos). Mold. Flămînzesc foarte tare, îs lihnit: hemesit de foame. – Și hămisesc.
HĂMESIT adj. lihnit, (înv. și reg.) pocîltit, (reg.) leșiat, leșuit, (Mold.) știulghit, (fig.) leșinat. (Om ~ de foame.)
hămisít, -ă, hămisiți, -te, (hămnisit, hămnisât), adj. – (reg.) Nesătul, lacom. – Din hămisi.

hămesit dex

Intrare: hămesit
hămesit adjectiv
hămisit
hemesit
Intrare: hămesi
hămesi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a