HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. A flămînzi peste măsură, a fi foarte flămînd, a fi lihnit de foame.

hămesí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 să hămeseáscă

hămesí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămeseáscă

HĂMESÍ vb. v. lihni.

A HĂMESÍ ~ésc intranz. fam. A flămânzi peste măsură; a lihni. /cf. alb. hamës

hămesésc și hemesésc v. intr. (alb. hamăs, mîncăcĭos). Mold. Flămînzesc foarte tare, îs lihnit: hemesit de foame. – Și hămisesc.