HAMÉI s. m. Plantă erbacee agățătoare cu flori galbene-verzui, ale cărei inflorescențe femele aromatice și amare se întrebuințează la fabricarea berii (Humulus lupulus). [Var.: hăméi s. m.] – Din sl. chŭmelĭ.

HĂMÉI s. m. v. hamei.

HAMÉI s. m. Plantă erbacee agățătoare cu flori galbene-verzui, ale cărei inflorescențe femele aromatice și amare se întrebuințează la fabricarea berii (Humulus lupulus). [Var.: hăméi s. m.] – Din sl. chŭmelĭ.

HĂMÉI s. m. v. hamei.

HAMÉI s. n. Plantă erbacee volubilă, cu tulpina lungă și subțire, cu flori verzui, ale cărei semințe aromatice și amare se întrebuințează la fabricarea berii (Humulus Lupulus). (Atestat în forma hemei) Și pe coasta cu hemei Nu mă va mai duce dorul. COȘBUC, P. II 172. Mulțime de ferestre se vedeau, erau înconjurate de hemei, care se agăța și pe coperișul de oale albii. CONTEMPORANUL, III 781. – Variante: hăméi (ODOBESCU, S. III 28, NEGRUZZI, S. I 96, ALECSANDRI, P. P. 407), heméi s. n.

HĂMÉI s. n. v. hamei.

HEMÉI s. n. v. hamei.

haméi s. m.

haméi s. m.

HAMÉI m. Plantă erbacee agățătoare, cultivată pentru florile aromate și amare, folosite la fabricarea berii și în scopuri medicinale. /<sl. chumelí

hămeiu (hemeiu) n. plantă cățărătoare a cării floare galbenă-verzue se întrebuințează la fabricarea berii și la facerea unei tizane amare, tonice și depurative (Humulus lupulus). [Slav. HMĬELĬ].

hemeiu m. Mold. V. hămeiu.

haméĭ, V. hemeĭ.

hăméĭ, V. hemeĭ.

heméĭ (Mold.), haméĭ (Munt.) și hăméĭ (Trans.) m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca substanță (vsl. hŭmelĭ [de orig. finică], rus. hmĕlĭ, rut. hmilĭ, pol. chmiel, bg. hmel; ung. komló, ngr. huméli, turc. hemil; mlat. humulus). O plantă agățătoare ale căreĭ florĭ amare se întrebuințează la facerea beriĭ, ĭar în med. ca tonic, amar, depurativ, antiscorbutic, antiscrofulos ș. a. (húmulus lúpulus). V. lupulină.

HUMULUS L., HAMEI, fam. Maraceae. Gen originar din Japonia și Europa, cca 2 specii, erbacee, aspre, anuale sau vivace, volubile. Frunze opuse, digitat-lobate, verzi-închis, serate, stipele libere, persistente. Flori dioice (cele mascule au periantul cu 5 diviziuni în formă de sepale, 5 stamine cu filamente foarte scurte, cele femele alcătuiesc un con), în racem terminal sau în axa frunzei.