Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru hămăitură
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Hămăit. Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. – Pronunțat: -mă-i-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
hămăitúră (-mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăitúrii; pl. hămăitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
hămăitúră s. f., g.-d. art. hămăitúrii; pl. hămăitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
HĂMĂITÚRĂ s. v. lătrat.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
HĂMĂITURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
hămăitură definitie
hămăitură dex
Intrare: hămăitură
hămăitură
substantiv feminin