7 definiții pentru hămăitură
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri,
s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [
Pr.: -mă-i-] –
Hămăi +
suf. -tură.
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri,
s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [
Pr.: -mă-i-] –
Hămăi +
suf. -tură.
HĂMĂITÚRĂ, hămăituri,
s. f. Hămăit. Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. – Pronunțat: -mă-i-.
hămăitúră (-mă-i-)
s. f.,
g.-d. art. hămăitúrii;
pl. hămăitúri
hămăitúră s. f., g.-d. art. hămăitúrii; pl. hămăitúri
HĂMĂITURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.) Hămăitură dex online | sinonim
Hămăitură definitie
Intrare: hămăitură
hămăitură substantiv feminin