Dicționare ale limbii române

O definiție pentru hăltăcărit

hăltăcărí, hăltăcărésc, vb. IV (reg.) a clăti (un vas cu lichid), a clătări, a clătina; (refl.; despre lichide) a se tulbura (prin clătirea vasului).

hăltăcărit definitie

hăltăcărit dex

Intrare: hăltăcărit
hăltăcărit participiu
Intrare: hăltăcări
hăltăcări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a