HĂLPĂÍ, hắlpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti.

HĂLPĂÍ, hắlpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.

hălpăí (a ~) (pop.) vb., ind. 3 prez. hắlpăie, imperf. 3 sg. hălpăiá; conj. prez. 3 să hắlpăie

hălpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hălpăie, imperf. 3 sg. hălpăiá